Freepik

Pentru unii dintre noi, comunicarea asertivă poate fi o provocare. Indiferent de context, însă, este important să avem abilitatea de a ne exprima nevoile și a ne susține punctul de vedere.

Din fericire, această abilitate se construiește în timp. Doar pentru că cei din jurul nostru par să facă acest lucru în mod natural nu înseamnă că noi nu o putem face. 

Haide să vedem împreună care sunt nuanțele asertivității și cum le putem folosi în avantajul nostru:

 

Comunicarea asertivă: există mai multe căi?

Nu există un tip universal de comunicare asertivă. Acesta se adaptează la particularitățile noastre, indiferent că vorbim despre personalitate sau preferințe. 

Ideea că numai prin exprimarea verbală directă a nevoilor și dorințelor putem comunica asertiv pune o presiune inutilă asupra noastră și ne poate inhiba și mai tare. 

Iată câteva mențiuni despre asertivitate de care ar trebui să ținem cont:

  • Atunci când ne exprimăm o dorință sau nevoie, o facem și prin asertivitate non-verbală. Ea se referă la aspecte precum tonul și volumul vocii, expresiile faciale și poziția corpului.
  • Comunicarea asertivă nu se axează doar pe ceea ce vrem noi, ci poate implica și o atitudine empatică față de persoana din fața noastră.
  • Comunicarea asertivă este situațională, ea schimbându-și nuanțele în funcție de contextul în care ne aflăm. Spre exemplu, tipul de asertivitate folosit la muncă s-ar putea să dăuneze într-un cadru familial. 

 

Comunicarea asertivă non-verbală

Atunci când vorbim despre comunicare asertivă, nu contează doar ceea ce spunem, ci și cum o spunem. Această abilitate este ca un mușchi, ea necesitând mult exercițiu.

Pentru a îl putea antrena, trebuie să fim conștienți în primul rând de ton: indiferent de calitatea ideii pe care o transmitem, un ton nesigur ne poate face să părem neconvingători. 

Astfel: 

  • În comunicarea asertivă, tonul este unul calm, dar ferm. Nu este necesar să ridicăm vocea la interlocutor, însă nici nu este util să ne șoptim punctul de vedere. Un ton suficient de puternic încât să fim auziți cu ușurință este ideal, iar la acesta trebuie doar să adăugăm constanță.
  • Tonul ar trebui să fie unul încrezător. Deși este firesc să avem ezitări, acestea pot face persoana din fața noastră să creadă fie că nu suntem siguri pe ceea ce spunem, fie că nu are de ce să ia în serios ceea ce spunem. 
  • Comunicare asertivă înseamnă și respect, motiv pentru care tonul nu ar trebui să fie ironic, sarcastic sau arogant. 

Pe lângă mențiunile cu privire la ton, este important să ținem cont și de alte aspecte ale limbajului non-verbal:

  • Contactul vizual ajută foarte mult în comunicarea asertivă. Acesta ar trebui să fie menținut cât mai mult pe parcursul discuției. 
  • Este bine să fim conștienți de gesturile și reacțiile noastre. Chiar dacă tonul este unul sigur, e posibil să fim dezavantajați de afișarea de ticuri nervoase, grimase dezaprobatoare sau de schimbarea prea frecventă a poziției corpului. 
  • Toate aceste aspecte sunt influențate de respirația noastră. Atunci când avem o reacție emoțională intensă, crește și nivelul de adrenalină. Pauzele scurte în vorbire și reglarea respirației în timpul conversației pot ajuta să ne menținem calmi și fermi. 

 

Componenta empatică în comunicarea asertivă 

Comunicarea asertivă nu este doar despre noi și nevoile noastre. Atunci când solicităm ceva, este ideal să ținem cont și de ceea ce simt și cred ceilalți. 

Așadar, atunci când exprimăm o nevoie, putem include în discurs și mențiuni care să surprindă faptul că ne interesează sau că vrem să înțelegem și perspectiva cealaltă. 

Spre exemplu: 

  • Înțeleg că discuția pe acest subiect te-ar putea supăra, însă am nevoie să mă asculți până la final. 
  • Înțeleg punctul tău de vedere și îmi dau seama că este important pentru tine lucrul x, însă eu cred în continuare că ar trebui să prioritizăm lucrul y, pentru că (…). 
  • Atunci când faci lucrul x, mă simt ignorat(ă)/trist(ă)/furios(furioasă), pentru că (…). M-ar ajuta să înțeleg ce anume te determină să îl faci. 

 

Adresează întrebări

Există multe modalități prin care putem să îi arătăm celuilalt că perspectiva lui nu ne este indiferentă. În special atunci când simțim că am fost poate prea direcți în exprimarea unei anumite nevoi sau nemulțumiri, putem pune întrebări. 

Astfel, chiar dacă părem tranșanți, ne menținem în continuare rezonabili. E important însă ca acest lucru să fie făcut în mod autentic: nu e necesar să punem întrebări din complezență, ci chiar să vrem să pricepem cum se simte/ce crede celălalt și de ce. 

Întrebările pot fi de tipul: Îmi poți explica puțin mai clar cum ai gândit abordarea?, Ce anume te face să fii de părerea asta?, Care ar fi dezavantajele pentru tine dacă am aplica propunerea mea?.

 

Construiește-ți argumentele 

Indiferent de subiectul pentru care ai nevoie de comunicare asertivă, opinia ta ar trebui să aibă la bază argumente solide. 

De aceea, e bine să îți iei timp pentru a reflecta la motivele pentru care ai decis să îți exprimi o anumită nevoie sau dorință. 

Iată câteva întrebări care pot fi de ajutor:

  • Ce anume mă deranjează la situația prezentă?
  • Cum mă face situația prezentă să mă simt?
  • Care sunt rezultatele la care vreau să ajung?
  • Cum pot ajunge la aceste rezultate?
  • Există variante de compromis sau scenarii multiple prin care pot atinge aceste rezultate?
  • Care sunt contraargumentele la care mă pot aștepta din partea celorlalți?
  • Cum pot combate aceste argumente? 

Comunicarea asertivă poate fi favorizată de crearea unei astfel de structuri, fiindcă aceasta te poate ajuta să-ți dezvolți încrederea în propriul punct de vedere. 

 

De reținut

Pentru că e imposibil să iasă perfect de la prima încercare, e important să-ți observi propriul progres cu fiecare discuție în care alegi să practici comunicarea asertivă. 

Fiecare dintre noi are propriul ritm, așa că nu îți recomandăm să te compari cu ceilalți, indiferent de cât de bine dezvoltate sunt abilitățile lor. Comparația ar trebui să fie doar cu tine din trecut, pentru că astfel e cel mai ușor să te bucuri de micile reușite și să le observi atunci când apar. 

În orice caz, simpla inițiativă de a îți dezvolta asertivitatea este lăudabilă. Cu ajutorul ei poți obține soluții de satisfacere a propriilor nevoi și, mai ales, te poți simți mai confortabil în orice context. 

 

Bibliografie

  1. Nikolaiev, L., Herasina, S., Hrechanovska, O., Vlasenko, O., Skliarenko, S., & Hrande, K. (2023). Dezvoltarea asertivității individului ca subiect al comunicării. Revista Românească pentru Educaţie Multidimensională, 15(2), 240-255. https://doi.org/10.18662/rrem/15.2/730 
  2. Otlu, B. M. (2023). Instruirea comunicării axate pe emoții asupra nivelurilor de asertivitate ale candidaților la consiliere: Un studiu cu design mixt. Turkish Journal of Academic Research, 5(3), 291–303. https://doi.org/10.55236/tuara.1351888