Ai discutat vreodată cu oameni care ți-au spus că, din punctul lor de vedere, monogamia nu este naturală sau firească? Că, de fapt, oamenii sunt construiți să iubească liber și să aibă mai mulți parteneri? 

Fie că ai întâlnit această perspectivă în conversații sau în mass-media, e important să știi în ce măsură este ea corectă sau demnă de luat în calcul.

Astfel, specialiștii noștri au parcurs mai multe studii care au în vedere monogamia, și poți afla concluziile lor aici: 

 

Ce este monogamia?

Monogamia este o dinamică de cuplu ce presupune a avea un singur partener. În zilele noastre, cel mai comun tip de monogamie este monogamia în serie, adică practica de a avea mai multe relații consecutive, însă, în cadrul fiecăreia, te dedici unui singur partener. 

De-a lungul timpului, au apărut mai multe valențe ale acestui concept:

  • Monogamie socială: Doi parteneri care împart același spațiu de locuit, întrețin relații sexuale, colaborează în creșterea copiilor și obțin resurse împreună. Această dinamică nu presupune, spre exemplu, implicare romantică sau exclusivitate în plan sexual, ci se bazează mai degrabă pe ideea de cooperare sau de parteneriat. 
  • Monogamie genetică: Chiar și în absența unei relații romantice sau sexuale, există exclusivitate între doi parteneri în ceea ce privește procrearea. 
  • Monogamie sexuală: Deși nu există neapărat o relație romantică între cele două persoane, ele întrețin relații sexuale în mod exclusiv una cu cealaltă și nu au alți parteneri sexuali. 

 

Poligamie vs. poliamorie: care e diferența?

Poligamia presupune căsătoria unei persoane cu mai mulți parteneri. Aceasta poate fi: 

  • Poliginie: Căsătoria unui bărbat cu mai multe femei.
  • Poliandrie: Căsătoria unei femei cu mai mulți bărbați.
  • Poligamie între persoane de același sex (în realitate, aceasta este foarte rară).

După cum putem observa, poligamia are la bază căsătoria.

În comparație, poliamoria nu necesită ca partenerii să se căsătorească. Ei pot face asta, însă nu este obligatoriu. Poliamoria are cele mai multe categorii, însă le vom discuta doar pe câteva dintre cele mai comune:

  • Poliamorie ierarhică: În care există un partener primar, care are prioritate în deciziile importante (spre exemplu, când vine vorba de finanțe, spațiu de locuit etc.) și parteneri secundari și terțiari. 
  • Poliamorie non-ierarhică: Toate relațiile dintre partenerii implicați sunt considerate egale, iar deciziile se iau pe bază de consens. 
  • Polifidelitate: Trei sau mai multe persoane care se află într-o relație închisă împreună și nu pot avea parteneri în afara grupului. 

 

Este monogamia naturală?

Depinde ce înțelegem prin natural. Monogamia este o formă de parteneriat care poate fi privită prin mai multe lentile, în special cea biologică, evolutivă și culturală/socială. 

 

Concepția Melissei E. Campion despre monogamie

Melissa E. M. Campion explorează ideea că monogamia nu este o tendință biologică strictă la oameni, dar există anumiți factori evolutivi care au favorizat dezvoltarea relațiilor monogame pe parcursul evoluției umane. 

Campion sugerează că, deși oamenii nu sunt biologic programati pentru monogamie, anumiți factori de selecție naturală și socială au favorizat formarea relațiilor monogame din mai multe motive legate de supraviețuirea și succesul reproductiv al speciei.

Câțiva dintre acești factori sunt:

 

Monogamia ca răspuns adaptativ

Studiile sugerează că, în cazul oamenilor, monogamia poate fi un răspuns adaptativ la nevoia de investiție parentală pe termen lung. 

Copiii au o perioadă de dependență îndelungată față de părinți, iar o relație monogamă asigură o implicare constantă a ambilor părinți în creșterea și protecția acestora, crescând astfel șansele de supraviețuire. 

Mai mult, monogamia reduce riscurile legate de infidelitate și oferă certitudinea paternității, încurajând bărbații să investească mai multe resurse în propriii lor urmași.

 

Monogamia și factorii săi protectivi

Unele cercetări din 2025 explorează teoria conform căreia monogamia oferă factori protectivi pentru indivizi și societăți. 

Unul dintre punctele cheie discutate este că parteneriatele monogame pot oferi stabilitate, pot reduce stresul și pot promova o comunicare sănătoasă, ceea ce poate proteja împotriva problemelor de sănătate mentală și conflictelor în relații. 

În plus, monogamia este văzută ca o contribuție la crearea unui mediu mai sigur pentru creșterea copiilor, oferindu-le sprijin emoțional și financiar din partea ambilor părinți.

 

Este monogamia răspunsul corect?

Depinde de persoană. Deși pentru unii oameni monogamia reprezintă structura ideală de cuplu, pentru alții lucrurile stau diferit. Diferențele de perspectivă asupra monogamiei pot fi influențate de o serie de factori, cum ar fi educația, cultura, experiențele de viață sau chiar temperamentul individului. 

De exemplu, anumite culturi pun un accent puternic pe monogamie ca normă socială, în timp ce altele pot accepta sau chiar încuraja relații multiple, fără a le considera o formă de trădare sau dezonorare.

 

Totodată, cercetările arată că monogamia nu este întotdeauna o alegere simplă sau stabilă. Iată de ce: 

  • Uneori, așteptările legate de monogamie pot crea presiuni sau frustrări, iar acest lucru poate duce la conflicte sau chiar la deteriorarea relației. 
  • În aceste condiții, unii oameni aleg să exploreze alternative, fie prin acorduri de non-monogamie consensuală, fie prin deschiderea către o mai mare flexibilitate în cadrul relațiilor lor.
  • Explorarea acestor alternative poate ajuta la reducerea presiunii asociate cu monogamia tradițională și poate contribui la o relație mai echilibrată, bazată pe încredere și comunicare deschisă.
  • Totuși, astfel de acorduri necesită o comunicare clară și o înțelegere profundă între parteneri pentru a evita conflictele și a menține relațiile sănătoase.

Deși este firesc să explorăm și să vedem care sunt dinamicile de cuplu care funcționează cel mai bine pentru noi, e întotdeauna important să explorăm în mod asumat, transparent și sincer. 

De asemenea, dorința de a căuta alternative pentru monogamie ar trebui să vină dintr-o zonă de auto-îmbunătățire și curiozitate sănătoasă, nu dintr-un comportament evitant față de problemele cu care te confrunți în relația monogamă de cuplu. 

 

De reținut

E important să reținem că, atunci când vorbim de dinamici de cuplu, nu există același răspuns corect pentru toată lumea. Complexitatea oamenilor impune existența unor zone de gri și a unor abordări diametral opuse, în funcție de nevoile și așteptările fiecăruia.

În orice caz, suntem liberi să luăm decizii pentru noi înșine, însă e ideal să ținem cont și de sentimentele partenerilor noștri și să încercăm întotdeauna să hotărâm în urma unor discuții deschise, care validează opiniile tuturor persoanelor implicate. 

 

Bibliografie

  1. Andrade, G. (2023). Monogamy as a force of social progress and women’s empowerment. Human Affairs. https://doi.org/10.1515/humaff-2023-0040
  2. Brandon, M. (2016). Monogamy and nonmonogamy: Evolutionary considerations and treatment challenges. Sexual Medicine Reviews, 4(4), 343–352. https://doi.org/10.1016/j.sxmr.2016.05.005
  3. Davala, M. A. (2023). Validating the protective factors of monogamy theory? Published by De Gruyter. https://doi.org/10.1177/10664807241275001
  4. Klug, H. (2025). Why monogamy? A review of potential ultimate drivers. Department of Biology, Geology, and Environmental Science, University of Tennessee at Chattanooga.